Spania, țară invitată

În acest an, Bookfest le oferă vizitatorilor ocazia de a descoperi Spania, ţară invitată. Acest demers reprezintă începutul unei tradiţii de prezenţă internaţională prin care se doreşte aducerea în atenţia cititorilor a culturii altor ţări şi punerea lor în valoare. Importanţa operelor literare şi artistice, numeroasele traduceri ale autorilor spanioli, clasici şi contemporani, publicate în România, dar şi ale autorilor români publicate tot mai mult în spaniolă sunt principalele argumente ale invitării Spaniei la această ediţie.

Vor fi organizate diverse mese rotunde cu şase romancieri, doi dramaturgi şi doi traducători spanioli împreună cu colegii de breaslă români. Vizitatorii Salonului au, aşadar, ocazia de a-i cunoaşte pe Ray Loriga, Angelica Liddell, Carme Rier, Lorenzo Silva, Paula Izquierdo, Rosa Montero, José Ramón Fernández, Milagros Frías, alături cei doi traducatori şi promotori importanţi ai culturii române scrise în Spania: Joaquin Garrigos, o veritabilă instituţie a traducerilor literare în spaniolă, şi Cătălina Iliescu Gheorghiu, profesoară la Universitatea Alicante.

Miercuri, 9 iunie, seara, un recital spaniol de flamenco – chitară şi percuţie – deschide seria spectacolelor muzicale oferite publicului de artişti români.

La vremea prânzului, joi şi vineri, Marian Râlea le povesteşte interactiv copiilor basme spaniole.

                                                     click aici pentru a vizualiza Programul Spania-ro/sp

  Rogelio Blanco  

Rogelio Blanco Martínez este director general al Directiei Cărţii, Arhivelor şi Bibliotecilor din Ministerul spaniol al Culturii.
Instituţiile publice, organizaţiile profesionale şi firmele spaniole prezente la Târgul de carte din Bucureşti au depus în ultimele luni un efort deosebit din dorinţa de a oferi o imagine realistă şi veridică ...


Rogelio Blanco Martínez
Director General del Libro,
Archivos y Bibliotecas

Las instituciones públicas, organizaciones profesionales y empresas españolas presentes en la Feria de Libro de Bucarest, han realizado, en los últimos meses, un gran esfuerzo con la intención ...
       
JOSÉ RAMÓN FERNÁNDEZ (MADRID, 1962)

Licenţiat în filologie al Universităţii Complutense, a debutat ca dramaturg cu piesa Para quemar la memoria, pentru care a primit în 1993 Premiul Calderón de la Barca. În 1998, a fost finalist al Premiului Tirso de Molina pentru piesa La tierra. În 2003, a primit pentru piesa Nina Premiul Lope de Vega. A colaborat, în diferite ocazii, cu alţi dramaturgi în lucrări colective, cum ar fi recentele So happy together şi Restos (ambele în 2009), sau La Trilogía de la juventud , produsă de sala Cuarta Pared; prima piesă din această trilogie, Las manos, a primit, între alte premii,Premiul Ojo Crítico şi Premiul Max acordat de Societatea Generală a Autorilor din Spania (SGAE) pentru Cel mai bun text dramatic de limbă spaniolă al anului 2002. În ultimii zece ani a adus publicului spaniol versiuni sau traduceri din autori precum Brecht, Valle, Arniches, Lorca, Llamazares, Beaumarchais, Shakespeare, Sofocle… În prezent, lucrează la Centrul pentru Documentare Teatrală al Ministerului Culturii din Spania şi predă cursuri de scriitură dramatică la Laboratorul William Layton din Madrid. Piesele sale au fost traduse în limbile engleză, franceză, italiană, arabă, poloneză, română şi greacă.
 


Licenciado en Filología por la Universidad Complutense, se inició como dramaturgo con la obra Para quemar la memoria, que recibió el Premio Calderón de la Barca en 1993. En 1998 fue finalista del Premio Tirso de Molina por La tierra. En 2003 recibió el Premio Lope de Vega por Nina. En muchas ocasiones ha participado en trabajos comunes con otros dramaturgos, como los recientes So happy together y Restos (ambas en 2009), o la Trilogía de la juventud producida por Cuarta Pared; la primera pieza de esa trilogía, Las manos, recibió, entre otros, el Premio Ojo Crítico y el Premio Max de la SGAE al mejor texto en castellano 2002. En los últimos diez años ha estrenado una docena de versiones o traducciones de textos ajenos: Brecht, Valle, Arniches, Lorca, Llamazares, Beaumarchais, Shakespeare, Sófocles… En la actualidad trabaja para el Centro de Documentación Teatral del Ministerio de Cultura e imparte cursos de escritura dramática en el Laboratorio William Layton de Madrid Sus obras han sido traducidas al inglés, francés, italiano, árabe, polaco, rumano y griego.
     
MILAGROS_FRÍAS    
(JEREZ DE LOS CABALLEROS, BADAJOZ, 1955)

Licenţiată în ştiinţele informaţiei la Universitatea Complutense, unde a studiat, de asemenea, sociologie. Dintotdeauna, activitatea sa profesională a fost legată de jurnalism şi cultură. A fost redactor al revistei Nueva Empresa şi colaboratoare a periodicului Ya.

În prezent, lucrează în domeniul editorial şi scrie critică literară pentru revista Leer.

A publicat romanele La sal de la vida (Espasa Calpe, 1999), Ars Amandi (Espasa Calpe, 2000), Paisajes de invierno (Alianza Editorial, 2003) şi La alambrada de Levi (Lengua de Trapo, 2006). A publicat numeroase povestiri în volume colective şi a scris nuvela „L’Ennui“ pentru colecţia La casa ciega (Edaf, 2005). A colaborat la antologiile Sobre raíles: el Transcantábrico cultural (Imagine, 2003), Suiza y la migración: una mirada desde España (Imagine, 2004) şi Traslatio literaria e Xacobea (Imagine, 2007). Ultima sa creaţie, romanul de aventuri Luces que ciegan la noche, este câştigătoarea celei de-a XXI-a ediţii a Premiului pentru proză Gonzalo Torrente Ballester.
 
(JEREZ DE LOS CABALLEROS, BADAJOZ, 1955)

Licenţiată în ştiinţele informaţiei la Universitatea Complutense, unde a studiat, de asemenea, sociologie. Dintotdeauna, activitatea sa profesională a fost legată de jurnalism şi cultură. A fost redactor al revistei Nueva Empresa şi colaboratoare a periodicului Ya.

În prezent, lucrează în domeniul editorial şi scrie critică literară pentru revista Leer.

A publicat romanele La sal de la vida (Espasa Calpe, 1999), Ars Amandi (Espasa Calpe, 2000), Paisajes de invierno (Alianza Editorial, 2003) şi La alambrada de Levi (Lengua de Trapo, 2006). A publicat numeroase povestiri în volume colective şi a scris nuvela „L’Ennui“ pentru colecţia La casa ciega (Edaf, 2005). A colaborat la antologiile Sobre raíles: el Transcantábrico cultural (Imagine, 2003), Suiza y la migración: una mirada desde España (Imagine, 2004) şi Traslatio literaria e Xacobea (Imagine, 2007). Ultima sa creaţie, romanul de aventuri Luces que ciegan la noche, este câştigătoarea celei de-a XXI-a ediţii a Premiului pentru proză Gonzalo Torrente Ballester.


     
PAULA IZQUIERDO    
PAULA IZQUIERDO (MADRID, 1962)

Paula Izquierdo este psiholog, doctor în psihologia resurselor umane şi a întreprinderilor, şi a debutat în literatură în urmă cu doisprezece ani. A publicat romanele La vida sin secreto, Plaza & Janés, 1997, El hueco de tu cuerpo (Anagrama, 2002),La falta (Alianza, 2005), cu care a ajuns în finala celei de-a şasea ediţii a Premiului Fernando Quiñones; a publicat volumul de povestiri Anónimas (Seix Barral, 2002) şi povestirea „La mirada del deseo“, în antologia de povestiri Frankenstein (451 Editores, 2008).

A tradus din franceză Bubu de Montparnasse de Charles-Louis Philippe (Trama, 2006) şi Jérôme Lindon de Jean Echenoz (Trama, 2009). Este autoarea mai multor eseuri, între care Sexoadictas o amantes: 21 mujeres radicales (Dependente de sex sau amante), Belacqua, 2007.

În 2000, a obţinut Premiul pentru Povestiri acordat de Universitatea Naţională de Educaţie la Distanţă (UNED, Spania).

Paula Izquierdo activează şi ca jurnalistă, colaborând cu diferite publicaţii, cum ar fi Lettres Internationales sau Revista de Occidente. În prezent face parte din comitetul de redacţie al revistei Texturas. A publicat recent romanul El nombre no importa (Alianza, 2010). Opera ei a fost tradusă în italiană, chineză, portugheză, poloneză şi română.

În limba română a apărut eseul Dependente de sex sau amante. 21 de femei radicale, traducere de Mioara Angheluţă, Editura Nemira, 2009.
 

 

Psicóloga de formación y doctora en Psicología de Empresa, lleva doce años dedicada a la escritura. Ha publicado las novelas La vida sin secreto (Plaza & Janés, 1997), El hueco de tu cuerpo (Anagrama, 2002), y La falta (Alianza, 2005), con la que fue finalista del VI Premio Fernando Quiñones; el libro de relatos Anónimas (Seix Barral, 2002), y el relato La mirada del deseo en la antología de relatos Frankenstein (451 Editores, 2008). Ha traducido del francés Bubu de Montparnasse, de Charles-Louis Philippe (Trama, 2006), y Jérôme Lindon, de Jean Echenoz (Trama, 2009). Es también autora de varios ensayos, el último de los cuales es Sexoadictas o amantes: 21 mujeres radicales (Belacqua, 2007). En 2000 obtuvo el Premio de Narrativa Breve de la UNED. Además de su tarea como narradora, ensayista y traductora, colabora habitualmente en distintos medios escritos, entre otros, Letra Internacional o Revista de Occidente. Actualmente pertenece al consejo editorial y colabora en la revista Texturas. Acaba de publicar la novela El nombre no importa (Alianza, 2010). Su obra ha sido traducida a diversos idiomas, desde el italiano al chino, pasando por el portugués, el polaco y el rumano.

 

 

     
ANGÉLICA LIDDELL  
ANGÉLICA LIDDELL (FIGUERES, GIRONA, 1966)

Licenţiată în psihologie şi artă dramatică, a debutat ca dramaturg în 1988. În 1993, înfiinţează compania de teatru Atra Bilis. A publicat următoarele cărţi: Trilogía de la aflicción, Revista Acotaciones, 2004; Trilogía Actos de resistencia contra la muerte, alcătuită din piesele “Y los peces salieron a combatir contra los hombres”, “Y como no se pudrió… Blancanieves” şi “El año de Ricardo” la Editura Artezblai (2007), şi Belgrado: canta lengua el misterio del cuerpo glorioso la Editura Artezblai, 2008. Teatrul ei respinge dramaturgia convenţională, dorind să atragă atenţia asupra unor aspecte întunecate ale realităţii. Sexul, moartea, violenţa, puterea, miturile vechi şi cele moderne sunt doar unele dintre temele obsesive ale scriiturii ei. A primit următoarele premii: Premiul pentru Inovaţie

Dramaturgică al Casei Americii (2003), Premiul pentru Teatru al Societăţii Generale a Autorilor din Spania (SGAE) (2004), Premiul Ojo Crítico Segundo Milenio pentru întreaga activitate (2005), Premiul Publicului “Notodo” pentru cel mai bun spectacol pentru piesa Perro muerto en tintorería: los fuertes (2007); nominalizat la Premiul Lope de Vega (2007) şi premiul Valle-Inclán pentru El año de Ricardo (2008). Piesele sale au fost traduse în limbile franceză, engleză, rusă, portugheză şi română.



Es licenciada en Psicología y Arte Dramático. A partir de 1988 comenzó su carrera como dramaturga. Crea la compañía Atra Bilis Teatro en el 93. Ha publicado las siguientes obras: Trilogía de la aflicción (Revista Acotaciones, 2004); Trilogía Actos de resistencia contra la muerte, que contiene las obras 'Y los peces salieron a combatir contra los hombres', 'Y como no se pudrió... Blancanieves' y 'El año de Ricardo' (Editorial Artezblai, 2007), y Belgrado: canta lengua el misterio del cuerpo glorioso (Editorial Artezblai, 2008). Su teatro, que huye de toda dramaturgia convencional, tiende a mostrarnos los aspectos más oscuros de la realidad contemporánea: el sexo y la muerte, la violencia y el poder, la locura, los mitos antiguos y modernos, son algunos de los temas obsesivos de su escritura. Ha recibido los siguientes premios:

Dramaturgia innovadora Casa de América (2003), SGAE de Teatro (2004), Ojo Crítico Segundo Milenio por toda su trayectoria (2005); “Notodo” del público al mejor espectáculo por Perro muerto en tintorería: los fuertes (2007); accésit del premio Lope de Vega (2007), y premio Valle-Inclán por El año de Ricardo (2008). Sus obras han sido traducidas al francés, inglés, alemán, ruso y portugués.
     
RAY LORIGA    
RAY LORIGA (MADRID, 1967)

În mod cert, reprezentantul cel mai cunoscut al Generaţiei X în Europa. Primul său roman, Lo peor de todo (1992), a fost primit cu un entuziasm unanim de către critică. Odată cu al doilea roman, Heroes (1993), tânărul scriitor spaniol a atins o cotă de popularitate care îl transformă peste noapte într-un autor-cult. Crescut şi lansat odată cu La Movida, grupare artistică madrilenă apărută la finele dictaturii lui Franco, grupare din care mai fac parte şi Alberto García-Alix şi Pedro Almodóvar, Loriga îşi recunoaşte influenţele şi afinităţile cu autori americani precum Jack Kerouac şi Charles Bukowski. Fidel unei filozofii de viaţă apropiate de aceea a autorilor beat, consideră că „pentru ca să fii scriitor nu trebuie să te duci la universitate, trebuie să citeşti şi să-ţi trăieşti viaţa“. Energiile lui creatoare se manifestă şi în alte domenii artistice. Este coscenarist, împreună cu Almodóvar, al filmului Carne trémula şi regizează producţii cinematografice după adaptări ale propriilor romane sau după scenarii originale. În prezent trăieşte la Madrid şi la New York. Dintre cărţile lui, amintim: Días extraños (1994), Tokio ya no nos quiere (1999), Trífero (2000), El hombre que inventó Manhattan (2004) şi Ya sólo habla de amor (2008), Dìas aùn extraños (2007), Eroi (1993 — apărut la Curtea Veche Publishing în 2009). Cel mai recent roman al său este Los oficiales y el destino de Cordelia şi a apărut în 2009.

În limba română au apărut: Eroi, Curtea Veche Publishing, 2009 (traducere de Florin Galiş), Căzuţi din cer, Curtea Veche Publishing, 2010 (traducere de Florin Galiş).


Escritor, guionista, director de cine y colaborador en distintos medios de comunicación. Sus obras contienen constantes referencias a mitos que conectan con un público deseoso de reconocerse en sus ídolos. Sus primeras novelas, Lo peor de todo (Premio Ícaro, 1992) y Héroes (Premio El Sitio, 1993), causaron gran impacto entre los jóvenes de principios de los 90. A estas les seguirían la recopilación de relatos Días extraños (1994), Caídos del cielo (1995), Tokio ya no nos quiere (1999), Trífero (2000) (las dos últimas traducidas al alemán en el 2000 y 2002 respectivamente), El hombre que inventó Manhattan (Premio Lateral de Narrativa Hispánica, 2004), Días aún más extraños (2007), Ya sólo habla de amor (2008) y Los oficiales y el destino de Cordelia (2009).

Como director de cine debutó en 1997 con “La pistola de mi hermano”, adaptación de su novela Caídos del cielo. En 2006 rodó “Teresa, el cuerpo de Cristo”, una película acerca de la vida de la santa abulense Teresa de Jesús. También ha trabajado como guionista para directores como Daniel Calparsoro (“Ausentes”, 2005), Carlos Saura (“El séptimo día”, 2004) y Pedro Almodóvar (“Carne trémula”, 1997). Su obra literaria está traducida a catorce idiomas, entre ellos inglés, francés, alemán, italiano y rumano.
     
ROSA MONTERO    

ROSA MONTERO (MADRID, 1951)

A studiat jurnalism şi psihologie şi a colaborat cu grupuri de teatru independent (Canon sau Tábano), în timp ce scria pentru diverse publicaţii (Fotogramas, Pueblo, Posible). Începând din 1976, lucrează exclusiv pentru cotidianul El País, unde, în perioada 1980 – 1981, a fost redactor-şef al suplimentului de duminică. În 1981, a obţinut Premiul Naţional pentru jurnalism de reportaj şi jurnalism cultural. A publicat romanele: Crónica del desamor (1979), La función Delta (1981), Te trataré como a una reina (1983), Amado Amo (1988), Temblor (1990), Bella y Oscura (1993), La hija del caníbal (Premiul Primavera de Novela — 1997), El corazón del Tártaro (2001), La loca de la casa (2003; Premiul revistei Qué Leer pentru cea mai bună carte a anului, Premiul Grinzane Cavour pentru cea mai bună carte străină publicată în Italia în 2005, Premiul Mandarache), Instrucciones para salvar el mundo (2007). A publicat volumul de povestiri Amantes y enemigos şi două eseuri biografice, Historias de mujeres şi Pasiones, precum şi povestiri pentru copii şi volume ce reunesc interviuri şi articole publicate de-a lungul timpului. Operele ei au fost traduse în peste douăzeci de limbi.

În limba română, Grupul Editorial Rao a publicat Ziua Inocenţilor (2005), traducere de Gabriela Grigorescu, Stăpân iubit (2006), traducere de Gabriela Grigorescu, Povestea regelui străveziu (2007), traducere de Ileana Scipione, În inima infernului (2009), traducere de Diana Vaida.

 


Estudió periodismo y psicología. Colaboró con grupos de teatro independiente, como Canon o Tábano, a la vez que empezaba a publicar en diversos medios informativos (Fotogramas, Pueblo, Posible). Desde finales de 1976 trabaja de manera exclusiva para el diario El País, en el que fue redactora jefa del suplemento dominical durante 1980-1981. En 1981 ganó el Premio Nacional de Periodismo para reportajes y artículos literarios. Ha publicado las novelas: Crónica del desamor (1979), La función Delta (1981), Te trataré como a una reina (1983), Amado Amo (1988), Temblor (1990), Bella y Oscura (1993), La hija del caníbal ( Premio Primavera de Novela en 1997), El corazón del Tártaro (2001),

La loca de la casa (2003), Premio Qué Leer al mejor libro del año y Premio Grinzane Cavour al mejor libro extranjero publicado en Italia en el 2005, Historia del rey transparente (2005), Premio Qué Leer al mejor libro del año y Premio Mandarache, e Instrucciones para salvar el mundo (2007). También ha publicado el libro de relatos Amantes y enemigos y dos ensayos biográficos, Historias de mujeres y Pasiones, así como cuentos para niños y recopilaciones de entrevistas y artículos. Su obra está traducida a una veintena de lenguas.
     
CARME RIERA    
CARME RIERA (PALMA DE MALLORCA, 1948)

Carme Riera este profesoară de literatură spaniolă la Universitatea Autonomă din Barcelona şi autoare de povestiri şi romane în limba catalană.

În 1975 a publicat culegerea de povestiri Te deix, amor, la mar com a penyora. Au urmat Jo pos per testimoni les gavines (1977), Una primavera per a Domenico Guarini (1980, Premiul Prudenci Bertrana), Qüestió d´amor propi (1987) etc. Romanul ei Dins el darrer blau (Departe, în zarea albastră) (1994) a obţinut Premiul Naţional pentru roman în 1995, fiind pentru prima oară când acest premiu a fost acordat unui roman scris în catalană, şi Premiile Josep Pla, Creixells, Lletra d’Or, precum şi Premiul Internaţional Vittorini. În 1998 a publicat Temps d´una espera (Tiempo de espera, Lumen, 1999). Romanul Cap al cel obert (2001) a obţinut Premiul Criticii Catalane şi Premiul Naţional de Literatură al Guvernului Autonom din Catalonia. În 2004 primeşte Premiul Sant Jordi, cel mai prestigios al literaturii în catalană, şi Premiul Maria Angels Anglada, pentru romanul La meitat de l’ànima (Cealaltă jumătate a sufletului). În 2006 apare L’estiu de l’anglès, iar în 2009, Amb ulls americans. A publicat numeroase studii de literatură spaniolă, ediţii poetice despre Secolul de Aur şi secolul XX. A fost profesor invitat la diverse universităţi din Statele Unite. Opera ei a fost tradusă în limbile spaniolă, engleză, germană, greacă, italiană, olandeză, slovacă, ebraică, română, turcă şi rusă.

În limba română au apărut: Departe, în zarea albastră, traducere de Jana Balacciu Matei, Editura Meronia, Bucureşti, 2003, Cealaltă jumătate a sufletului, traducere de Jana Balacciu Matei, Editura Meronia, Bucureşti, 2005.


Carme Riera es catedrática de Literatura Española en la Universidad Autónoma de Barcelona y autora de cuentos y novelas en lengua catalana. En 1975 se dio a conocer con el libro de relatos Te deix, amor, la mar com a penyora (Te dejo, amor, en prenda el mar).

A esta obra siguieron, entre otras, Jo pos per testimoni les gavines (1977, Pongo las gaviotas por testigo), Una primavera per a Domenico Guarini (1980, Premio Prudenci Bertrana), Qüestió d´amor propi (1987, Cuestión de amor propio), Joc de miralls (1991, Premio Ramon Llull, Por persona interpuesta), y Contra l´amor en companyia (1991, Contra el amor en compañía). Su novela Dins el darrer blau (1994, En el último azul, Alfaguara, 1995) obtuvo el Premio Nacional de Narrativa en 1995, concedido por primera vez a una obra en lengua catalana, y los premios Josep Pla, Creixells, Lletra d´Or y el Premio Internacional Vittorini. En 1998 apareció Temps d´una espera (Tiempo de espera, Lumen, 1999). La novela Cap al cel obert (Por el cielo y más allá, Alfaguara, 2001) ha sido galardonada con el Premio de la Crítica Catalana, y con el Premio Nacional de Literatura de la Generalitat de Catalunya. En el 2004 se le concede el Premio Sant Jordi, el más prestigioso de las letras catalanas, y el Premio Maria Angels Anglada, por su novela La meitat de l’ànima (La mitad del alma, Alfaguara, 2004).

En 2006 aparece L’ estiu de l’ anglès (El verano del inglés), y en 2009, Amb ulls americans (Con ojos americanos). Además ha publicado diversos estudios sobre poesía española, así como ediciones de textos poéticos del Siglo de Oro y del siglo XX. Ha sido profesora visitante en varias universidades de Estados Unidos. Su obra ha sido traducida, además de al castellano, al inglés, alemán, griego, italiano, holandés, portugués, eslovaco, hebreo, rumano, turco y ruso.
     
LORENZO SILVA    
LORENZO SILVA (MADRID, 1966)

Licenţiat în drept, lucrează începând din 1990 ca avocat, auditor, consilier fiscal şi consilier juridic, perioadă în care a publicat 34 de titluri abordând diverse genuri literare, mai cu seamă romane poliţiste. A obţinut diverse distincţii, între care Premiul Ojo Crítico, în 1998 (pentru El lejano país de los estanques), Premiul Nadal, în 2000 (pentru El alquimista impaciente), şi Premiul Primavera, în 2004 (pentru Carta blanca). Pentru La flaqueza del bolchevique (la a cărei adaptare pentru ecran a lucrat împreună cu Manuel Martín Cuenca, ambii fiind nominalizaţi la Premiile Goya în 2004), a ajuns finalist la Premiul Nadal în 1997, iar cu romanul El nombre de los nuestros (cu un subiect pe tema războiului din Maroc), a fost finalist al Premiului Cartagina pentru Roman Istoric în 2002. În martie 2010 a apărut cel mai recent roman al său, La estrategia del agua, al şaselea roman din seria poliţistă ai cărei protagonişti sunt detectivii Chamorro şi Bevilacqua, doi criminalişti atipici.

A publicat şi eseuri, literatură de călătorii şi pentru copii (Trilogía de Getafe). A scris o carte despre Maroc (Del Rif al Yebala) şi este coautor al unui reportaj de investigaţie despre intervenţia spaniolă în Irak (Y al final, la guerra). Este foarte activ în utilizarea internetului ca platformă pentru creaţia literară. Colaborează cu articole şi reportaje la El Mundo, El País, ABC, El Público, XLSemanal şi El Correo; colaborează şi cu radio COPE şi SER.

A susţinut conferinţe şi prelegeri în mai bine de 20 de ţări. Cărţile sale au fost traduse în opt limbi străine.
 


Licenciado en Derecho y abogado desde 1990, ha trabajado como auditor de cuentas, asesor fiscal y asesor jurídico, pero ha sido también, desde siempre, escritor. Ha publicado hasta la fecha 34 libros de diversos géneros, entre los que destacan las novelas policíacas protagonizadas por Bevilacqua y Chamorro, atípica pareja de investigadores criminales de la Guardia Civil. Ha obtenido con diversos premios, entre ellos el Ojo Crítico en 1998 (por El lejano país de los estanques), el Nadal 2000 (por El alquimista impaciente) y el Primavera 2004 (por Carta blanca). Con La flaqueza del bolchevique (que adaptó al cine junto a Manuel Martín Cuenca, por lo que ambos fueron nominados al Goya 2004) quedó finalista del Premio Nadal en 1997, y con El nombre de los nuestros (novela ambientada en la Guerra de Marruecos), fue finalista del Premio Ciudad de Cartagena de Novela Histórica en 2002. En marzo de 2010 apareció su última novela hasta la fecha, La estrategia del agua, sexta entrega de la serie de Chamorro y Bevilacqua. Cultiva asimismo el ensayo, la literatura de viajes y la literatura infantil y juvenil, terreno en el que destaca su Trilogía de Getafe.

Fuera del terreno de la ficción, es autor de un libro sobre Marruecos (Del Rif al Yebala) y coautor de un reportaje de investigación sobre la intervención española en Irak (Y al final, la guerra). Igualmente se ha mostrado activo en la utilización de Internet como plataforma para la creación literaria. Colabora regularmente en diversos medios como articulista y reportero: sus trabajos periodísticos han aparecido en El Mundo, El País, ABC, El Público, XLSemanal y El Correo, entre otros, y como colaborador radiofónico ha trabajado para la COPE y la SER. Como conferenciante, ha intervenido en universidades e instituciones de una veintena de países. Su obra ha sido traducida a ocho idiomas.


înapoi